Personalitati -> Parintele Mircea Domitriu -> A murit Parintele Mircea Domitriu

Alte lecturi :

• Parintele Mircea Domitriu - biografie
• A murit Parintele Mircea Domitriu (Titus Barbulescu)

A murit Părintele Mircea Domitriu

Ne-a părăsit preotul Mircea Domitriu, luând drumul eternităţii, pe 30 Noiembrie 2003.

L-am cunoscut aici la Paris, acum vreo jumătate de secol. Nedespărţit de Părintele Vasile Boldeanu, cu care a fost la un moment dat la Buchenwald.

Îmi amintesc clar vizita părinţilor lui la Paris, veniţi din fundul Rusiei. După moartea lui Stalin, prin 1956-1960, Hrusciov era la putere încercând o dezgheţare a regimului. Ca sa aibă devize, a permis celor fugiţi din "imperiul" rus sa ia contact cu familiile lor ramase, depărtate, împrăştiate prin toate Rusiile, sa le trimeată bani grei (dolari) pentru ca aceştia să poată veni de acolo din Rusia la ai lor, aici în Europa occidentala. Părintele Mircea Domitriu era originar din regiunea Ungheni a Moldovei răpite. Părinţii lui, ţărani fruntaşi în satul lor cu pământ, adică proprietari - ceea ce pentru comunişti era o ursine: ţărani culaci! Părinţii lui au fost deportaţi din satul lor basarabean, înfloritor sub români între cele doua războaie, deportaţi deci prin fundul Rusiei, pe la Taskent, în Siberia, sa-i înveţe pe cei de acolo sa lucreze pământul. Iar în locul lor, în Basarabia, au fost instalaţi alţii, veniţi de aiurea: tătari, cerchezi, ruşi, găgăuţi, ucraineni. Părintele Mircea le-a trimes bani grei, acolo, în Siberia, unde se aflau. Iar Moşul si maica bătrâna si-au cumpărat bilete de tren - toate cheltuielile de drum au fost plătite acolo în Rusia cu ruble din dolarii proveniţi de la "fişiorul" lor din Paris. Nu le-au lăsat - traversarea Europei de la Est la Vest - decât o suma modesta în devize străine. Astfel, Mosul-tatăl si maica bătrână au sosit într-o zi la Paris. Moşul avea un toiag făcut în Siberia, din lemn de carp. Amândoi cu hârtii ruseşti - nici ei nu mai ştiau cum îi cheamă. De altfel si băiatul lor, ca sa-i poată chema, a trebuit sa semneze: Boris nu mai ştiu cum. In sfârşit, ce plăcere sa stau de vorba cu ei! Ce moldoveneasca, adică româneasca, cu dulceaţa de cireşi amare, vorbeau.

- Apoi, vezi tale, fisiorul nostru ! Pentru noi ne eşti scump ca ochii din cap. Te-ai făcut mare. Te-ai nemţit. (Părintele Mircea a venit din Germania cu o diploma de inginer mecanic. Lucra la SIMCA, ca inginer, foarte cotat, de altfel.)

- Iţi spun eu, tatăl tău, sa nu te mai întorci la noi acasă, în Moldova la noi, căci nu mai avem casa ! Si-apoi o sa te trimeată prin Siberia sa-i luminezi pe ocnaşi. Ia spune-mi : cu familia cum stai ? Copii ?

Părintele Mircea era căsătorit cu Elfride - ce admirabila soţie ! Când a fost făcut diacon, apoi preot, ea, Elfride, s-a simţit aşa de devotata bisericii unde bărbatul ei era preot (nu o jena căsătoria cu un preot, fiind protestanta ca religie, apoi ortodoxa, deci obişnuita de idee de căsătorie cu un pastor), era atât de devotata ca spăla pe jos toata biserica, sa fie curata Casa lui Dumnezeu. Ce păcat că nu avea copii. Si mai mare nefericire : s-a prăpădit tânăra, preoteasa Elfride, de o boala nemiloasa.

Iarăşi mi-aduc aminte despre Părintele Mircea Domitriu - de asta data preot ajutător la biserica. Îi plăcea sa asculte pe cel mai mare sau mai bătrân si mai ştiutor decât el în cele bisericeşti. Nu stăpân, ci supus fata de cel mai mare în grad sau mai păţit a fost tot timpul ca preot. A ascultat de Părintele Vasile Boldeanu, apoi de părintele Constandache. Apoi, pare-mi-se, încet-încet s-a retras, împuţinându-si obligaţiile bisericeşti din viata activa si ocupata de preot-inginer (cum era cunoscut la SYMCA), după moartea Părintelui Vasile Boldeanu si după moartea preotesei si nu mai ştiu după ce tot felul de tristeţi adânci. Haristic, tot timpul a ascultat de Sfântul Sinod al Ruşilor < hors frontieres > cu sediul la New-York. În vremea mitropolitului Filaret noua, Bisericii Ortodoxe Române din Paris, Sfântul Sinod din New-York ne-a fost de mare ajutor. Îi suntem recunoscători.

Între timp, Europa începe sa se întregească si la Estul ei - Europa Orientala si Centrala. Sigur ca România, ca si Basarabia, Bucovina (Republica Moldova) trebuie sa intre în Europa. Sfântul Sinod al Ruşilor albi (zişi < hors frontieres >) sunt, evident, cu America (USA) mai degrabă decât Europa ( ?!) în caz de dificultate internaţionala, probabil. Vom vedea.

Iar noi, Biserica Ortodoxa Româna din Paris, sigur ca avem si vom avea har episcopal de la un episcop din lumea libera (român de origine), carele Sfânt Har episcopal mi se pare mie (un mirean, nu sfânt părinte !) ca nu poate fi reductibil de tot felul de limite si oprelişti geopolitice !! Vom avea deci într-o zi un episcop la Paris, cum am avut o bucata de vreme pe Episcopul Teofil. Părintele Domitriu - când era în putere - a fost o speranţa sa fie episcopul nostru. Sfinţit cum se face, de trei sfinţi părinţi episcopi. In ultimii ani, l-am văzut pe părintele Domitriu cu ocazia vizitei la Paris a preşedintelui Constantinescu, în care mulţi ne-am pus multe speranţe si mai ales dorinţa sa ne scape de tăvălugul rusesc. Părintele Domitriu venise sa-l vadă pe preşedintele care s-a născut la Tighina. Iar acesta i-a confirmat.

Ei, iubite Părinte Mircea Domitriu, ce n-am spus o spun acum : ce voce frumoasa aveai ! De bariton bas cantabil. Ne adunam si cântam la biserica sau prin alte locuri de concert sau spectacol de cântec, dans, hore româneşti. Mi-aduc aminte cu câta emoţie ne cânta Nistrule pe malul tău ! Si atâtea romanţe populare din folclorul nostru, mai ales moldovean, care este sau nu este influenţat, cel puţin muzical de muzica rusa, se poate! Dar cântecele si horele cântate cu cuvinte româneşti, jucate, dansate româneşte - cu opinci, nu cu cizme -, au fost de neuitat. Încântătoare erau si poeziile de Coşbuc cântate, ca de exemplu De cer m-ati dus de lângă voi.

Să dea Bunul Dumnezeu să fie primită acolo Sus jertfa de o viată întreagă pentru neamul si pământul din care te-ai născut, iubite părinte cântăreţ iubitor de cele sfinte Mircea Domitriu !

Titus Bărbulescu